Arta țesutului în Vrancea

Ţesutul artistic ocupă un loc aparte în arta tradiţională vrânceană. Ţesutul se făcea în familie şi era una dintre îndeletnicirile de bază ale femeii. De la piesele de port cotidian, la cele de sărbătoare şi până la textilele care îmbracă locuinţa, totul era lucrat de mâinile harnice ale femeilor de la sate. Se ştie că meşteşugul ţesutului are o veche tradiţie, războiul de ţesut orizontal fiind cunoscut încă de la începutul secolului al XIII-lea în Vrancea.

Femeile ţes din materiile prime existente în gospodărie, fibre având origine animală (lâna oilor, părul caprelor, borangic) sau vegetală (cânepă, mai târziu bumbac, in). Cele mai importante ţesături decorative ale artei tradiţionale din Vrancea sunt reprezentate de scoarțele de lână şi ștergare. Sunt considerate piese foarte valoroase, transmiţându-se prin zestre, de la o generaţie la alta. 

Culorile folosite la vopsitul firelor de ţesătură sunt naturale, obţinute din diferite rădăcini, tulpini şi flori, iar proprietăţile fiecărei plante sunt foarte bine cunoscute și de asemenea momentul cel mai bun de recoltare şi reţetele de prelucrare pentru a se obţine o anumită intensitate a culorii. Culorile naturale, rămân indiferent de trecerea timpului mai plăcute ochiului și totdeauna în armonie unele cu altele, fapt pentru care noi astăzi putem admira și analiza nemijlocit diversitatea de culori de pe scoarțele și ștergarele tradiţionale.

Femeile din zona noastră, a Vrancei, folosesc în general plantele proaspete pentru vopsit Ele îşi pregătesc, din vară şi toamnă, fibrele vopsite astfel încât iarna, la căldura focului din vatră, să le lucreze la războiul de ţesut.

Reprezentativă pentru arta populară a țesutului din Vrancea este creatoarea Lenuța Terțiu din Nereju care s-a făcut remarcată prin frumuseţea ștergarelor realizate de ea, frumuseţe ce rezidă din îmbinarea culorilor, în realizarea meşteşugită a decorului, care se încadrează, cu toate inovaţiile introduse, în specificul artei populare din Nereju.

Lenuța Terțiu ne spune procesul prin care vopsește firele de lână: Mai întâi, fierb plantele bine mărunţite în apă timp îndelungat, până iese culoarea din ele. Apoi strecor zeama, plantele le storc bine, frec plantele în mână ca să nu se piardă nici o picătură din vopseaua atât de preţioasă. După aceea, zeama se „împietrește“, adică se fixează culoarea cu piatră acră, calaican, borş, apă tare sau leşie, ca tortul să se vopsească frumos şi să nu se decoloreze.

Zeama o pun din nou la fiert cu lâna sau se lasă lâna în apă, la „topit“, timp de mai multe zile. La sfârşit, spăl foarte bine firele vopsite, le clătesc cu apă şi oţet şi le pun să se usuce la soare.

În fiecare an, Lenuța Terțiu participă alături de alți meșteri populari la atelierele meșteșugărești: „Îndeletniciri tradiționale” din Crângul Petrești, anul acesta ajungând la ediția a XIII-a. Atelierele au scopul de a-i învăţa atât pe copii, cât și pe cei mai în vârstă tainele meșteșugurilor vrâncenești.

Astfel putem spune că ţesutul scoarțelor și al ștergarelor a fost şi rămâne unul dintre cele mai expresive meşteşuguri artistice practicate în mod tradițional, în Vrancea. Totodată prin valoarea lor, practică, estetică şi simbolică, scoarţele și ștergarele au un rol important în comunicarea socială, afirmarea şi promovarea identității culturale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *