Carte despre pandemie: ”Cronicile Pandemiei Globale”!

Textiera Nana Iavorschi Cnejevici a coordonat un proiect la care ține enorm, care s-a materializat într-un volum, ”Cronicile Pandemiei Globale”, în care se găsesc mărturiile mai multor persoane, din locuri diferite de pe glob, despre experiența lor în poandemie. Alături de ea, au lucrat la acest proiec și Sandra Sanada, Acna Samskiescu, Dragoș Pop și Monica Loloiu.

Nana Iavorschi Cnejevici, recunoscută pentru textele de muzică ușoară pe care le-a scris de-a lungul timpului, a lucrat la un proiect nou. Rezultatul este un volum excepțional, care reunește mărturiile mai multor persoane, din colțuri diferite de lume, despre pandemia de coronavirus, pe care o traversează omenirea. Volumul se găsește deja, pe piață. ”Doresc aici să felicit autorii acestui proiect pentru idea de a aduna într-o carte mărturii din timpul carantinei globale. E credința mea puternică că aceste Cronici COVID-19 vor servi în viitor, la fel ca „Jurnalul Annei Frank”, drept fereastră spre ceea ce cunoaștem drept cea mai gravă pandemie din istorie.”, scrie Guy Djoken în prefața cărții respective. El este director executiv UNESCO, Center of Peace. Iată mai jos, câteva pasaje din trăirile personajelor care apar în această carte-mărturie.

Nana Cnejevici – Turcia

Probabil că lumea a învățat multe în perioada asta, lucruri care nu se învață la școală și care țin mai mult de educația de acasă, cum ar fi banalele reguli de igienă individuală și socială, respectarea perimetrului intim al fiecăruia (denumit acum distanță socială),

respectarea ordinei publice, a cozilor la alimentară și bancomat și alte multe lucruri care, deși par elementare, au fost sucombate în ultimii ani de ritmul vieții urbane. Totodată lumea a început să învețe din nou că unirea face puterea. A învățat să ajute și să se lase ajutată. A învățat că aroganța nu îți conferă protecție și că, deși poți fi mai presus de lege, nu poți fi mai presus de natură.

Olga Balan – Italia

Ceea ce am observat și mă bucură enorm de mult este că noi toți am devenit mai buni și ne-am oprit din alergătura cotidiană și ne pasă unii de alții descoperind adevăratele valori ale vieții noastre, hai să o spunem pe cea dreaptă, noi oamenii eram pe un drum greșit. Este emoționant să vezi cum toți cetățenii italieni cântă fiecare de pe balconul său, sinceră să fiu mi-au dat lacrimile, am realizat cât de prețioasă este libertatea și viața și cum într-un moment atât de trist noi oamenii reușim să fim UNIȚI și atât de aproape unii de alții, departe fiind.

Santiago Chirino – Mexic

De acum, istoria va aminti de pandemia COVID-19, ca fiind perioada în care lumea întreagă a fost divizată, dar în același timp, mai unită ca niciodată. Acesta va rămâne în istorie momentul în care străinii nu au mai fost străini și mai degrabă au devenit frați și surori, o perioadă în care țările îndepărtate s-au confruntat cu aceleași probleme ca și noi, îndemnându-ne să facem împreună o singură lume în loc de multe națiuni, dar, cel mai important, istoria va aminti această pandemie ca momentul în care, împotriva oricărei probabilități, umanitatea a supraviețuit din nou, sperând să nască o nouă eră, una condusă de compasiune, pace și unitate.

Livia Negulescu- Romania

E perioada nostalgiei, a aducerilor aminte, a nebuniei de a face curat prin dulapuri, prin sertare. Găsim fotografii vechi, viniluri pe care nu le-am ascultat de decenii și nu mai avem nici pe ce. E liniște. Când deschid ochii dimineața văd cireșul sălbatic înflorit și nicio mișcare. E liniște, o liniște stranie, nici un om, nici o mașină, nici un avion pe cer, numai gândurile rătăcind pe străzile pustii. Din când în când, se aud păsările cântând, iar pisicile maidaneze vin să mănânce, dar nici ele nu miaună fiindcă știu că primesc oricum. Am sentimentul ciudat că sunt singura ființă umană din lume. Și totuși, sper că voi auzi soneria cândva!

Michael Angus _USA

Ca într-un oraș fantomă, pentru prima dată în viața mea, am văzut Manhattan-ul pustiu. În acest gol au rămas să cutreiere doar personalul militar, polițiștii și pompierii. Unitatea mea a fost cantonată în Lower Manhattan oferind asistență din centrul de agrement, încărcând taxiurile cu mâncare pentru a o transporta la cei care au nevoie. Zilele încep la ora 5:45 și se termină la 15:00-18:00 seara, asigurându-ne că misiunea zilnică este terminată. Ni se oferă 3 mese pe zi, care acoperă micul dejun, prânzul și cina!

Max Petropoulos – Grecia

În ciuda faptului că am doar doisprezece ani, am decis să vă povestesc despre sentimentele mele și cum mi-am petrecut timpul în perioadele grele și în carantină.

Sandra Sanada – Romania

Iubesc globalizarea, iubesc faptul că ne putem vedea unii pe alții din toate colțurile lumii, că ne putem iubi, disprețui, împrietenii, detesta, că putem schimba informații. Iubesc întâlnirile inter rasiale, internaționale, inter religioase. Peste 300 de ani, când ne vom înțelege și accepta diferențele culturale, vom trăi fericiți împreună. Până atunci, eu nu vreau să uit că suntem contemporani doar o singură dată în istorie, nu ne-am întâlnit în trecut, nu ne vom întâlni în viitor, cel puțin nu în forma asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *