De la muzica lui Chopin, la vedetele de azi.

Clara Shriki: un nume necunoscut publicului larg, însă în industria PR-ului românesc este tot mai frecvent întâlnit. S-a pregătit o viață întreagă să devină profesoară de pian, iar, când a atins acest obiectiv, a schimbat total direcția profesională. S-a regăsit perfect în meseria de publicist personal al persoanelor publice, iar astăzi reprezintă interesele unor mari campioni din sport, modă, muzică și sănătate.

Cum ai ajuns sa faci carieră în mass-media din România?

În primul rând, din pasiunea pentru presă pe care am avut-o de când eram copil. Mi-am petrecut multe zile din copilărie pe holurile Casei Scânteii, așa cum se numea atunci Casa Presei Libere, urmărind cu pasiune activitatea mamei mele, jurnalista și scriitoarea Vera Maria Neagu. Toată viața am studiat muzica, din clasa I până în clasa a XII-a la Liceul de artă „Dinu Lipatti” și apoi până în anul 5 de Conservator, pe care l-am absolvit în 2003. După terminarea studiilor, am devenit pentru câteva luni profesoară de pian, însă nu mă regăseam în această postură, așa că m-am gândit să îi scriu lui Dorin Chioțea, care la acea vreme era redactorul-șef al cotidianului ProSport. Așa a început aventura mea în presă… Era martie 2004.

Când ai făcut trecerea la PR?

La începutul anului 2011, după o călătorie de aproape o lună prin toată Turcia, mi-am dat seama că acasă, în România, nu mai găseam nici o provacare în profesia

de jurnalist sportiv. Simțeam că mă plafonez și eram nemulțumită. Am fost pusă să aleg între a continua în această postură sau a risca să intru într-un domeniu alunecos cum este PR-ul, dar pe care îl cunoșteam totuși. Până să mă retrag oficial din meseria de jurnalist, am fost ofițerul de presă al fostului club de baschet Steaua Turabo, azi Steaua, sau organizam petreceri ce aveau loc la sfârșitul etapelor de raliu din Campionatul Național de Raliuri.

Ne poti mentiona cativa din clientii agentiei tale de PR?

Camelia Potec, Federatia Romana de Kempo, Centrul de Evenimente Ambasad’or, Christian Ciocan, Jorge, clinicile Hipocrat, Inga Valerie, Aqua Sport, Red Angus, Mineli, Millisimo, Garkony, Global Wellness System, Auto Schunn, etc

Ți-a fost greu să intri în acestă lume?

În 7 ani petrecuți ca jurnalist mi-am făcut foarte multe relații, am dobândit multe cunoștințe despre mesajul pe care îl transmiți către publicul larg prin intermediul massmedia și am învățat foarte mult despre interacțiunea umană. Acumulând toate aceste lucruri, vin în întâmpinarea oamenilor cu care lucrez cu exact lucrurile pe care și le doresc și care le sunt necesare. Timpul este un ingredient esențial în viața fiecăruia dintre noi și nu-mi permit să le pierd nici un minut cu obiective ce nu generează ceva util.

Comunici permanent cu jurnaliștii? Este necesar acest lucru?

Este esențial. În primul rând, consider că pentru a fi PR, trebuie neapărat să fi lucrat măcar un an-doi în presă. Un PR trebuie să știe să redacteze textele pe care le scrie despre clienții săi, trebuie să vadă subiectul dintr-o știre pe care vrea să o transmită în presă despre clientul său. Ori dacă acel PR nu are școala presei și nu știe să facă aceste lucruri elementare, el nu își poate reprezenta cum trebuie clienții. De multe ori, nu mă consider un PR, ci publicistul personal al celor cu care lucrez. Adică eu sunt legătura dintre vedetă și presă înainte ca ultimele noutăți din viața vedetelor

să fie făcute publice. Eu am grijă să apară ce și cât trebuie. Materialele scrise de mine sunt redactate exact din punctul de vedere al unui jurnalist, deși poate uneori nu sunt la fel de obiectivă ca ei pentru că încerc să scot în evidență lucrurile pe care le consider eu importante.

Care sunt cele mai mari satisfacții pe care le-ai avut în acest domeniu?

Proiectul pe care l-am făcut împreună cu cei de la Spitalul Hadassah și prin care Mihaela Drafta a devenit ambasadorul de imagine al acestui mare spital din Israel, iar apoi deplasarea pe care am făcut-o în Țara Sfântă cu o echipă de la Observator (Antena 1) și în urma căruia alți români au ajuns acolo spre a se vindeca. De asemenea, petrecerea surpriză pe care am organizat-o, în complicitate cu Andreea Marin, Ruxandrei Dragomir când a împlinit 40 de ani. Un alt lucru cu care mă mândresc s-a întâmplat, când, prin intermediul meu, Ruxandra Dragomir si Amatto Zaharia au comentat Jocurile Olimpice de la Londra din 2012, ei devenind pentru acea perioadă experți Dolce Sport ai Jocurilor Olimpice. Pentru acest lucru le mulțumesc lui Sergiu Panaite și Andrei Nourescu. Alt moment frumos a fost când am reușit să îl aduc pe marele Sergiu Nicolaescu,  în studioul emisiunii radio a Mihaelei Drafta de la postul Activ eFeM.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *