Cezar Poe și volumul de poezii: “Poezia tăcerii”.

Poeziile mele nu sunt răspunsuri. Sunt reflecții. Sunt locuri în care am fost cu toții, dar nu știm cum să le descriem sau cum să le înfruntăm. Sunt acele momente în care uităm cine suntem, dar totuși le trăim, pentru că fac parte din noi.

Scriu despre întrebările care nu caută răspunsuri, ci înțelegere. Scriu despre ceea ce nu vedem, dar simțim: despre presiunea tăcerilor care ne apasă pieptul până când nu mai putem respira, despre nesiguranța pe care o trăim în fiecare zi, deși nu o recunoaștem, despre tăcerea ce urlă în noi.

Prin atâta zgomot social, sau, mai trist – cel interior, poezia își va găsi întotdeauna drumul și se va așeza înapoi în inimile fiecărui cititor și, de ce nu, retrăită ca și cum s-ar întâmpla chiar acum.

Volumul de poezii „Poezia tăcerii” este în format A6, de tip dos-à-dos, 200 pagini cu poezii și ilustrații: pe o parte volumul „Monștrii de sub pat”, iar pe cealaltă „Autopsia unui dor”. Cartea vine cu aceste rânduri ce invită cititorul (sau ascultătorul, în cazul albumelor audio) la o contemplare, introspecție și reflecție asupra sinelui, trăiri, emoții, nostalgie, dar și asupra aspectelor sociale curente și a lumii în care trăim — din care facem parte prin simpla și umila noastră existență.

Unele dintre aceste poezii prind viață prin vocea mea — o voce care nu caută perfecțiunea, ci emoția. Le rostesc așa cum le simt, între tăcere și durere, între dor și înțelegere. Sunt recitări ce nu doar se aud, ci se simt — ecouri ale aceleiași lumi din care s-a născut și „Poezia tăcerii”. 

Aruncă-mă în mare

Mă sting încet, râurile-mi sunt secate,

Speranțe arse în rugăciuni uitate,

Vreau liniștea ultimei nopți dintr-un abis,

Să mor în mine, pierdut în veșnic vis.

Pe umeri port durerea din țărână,

Iar timpul meu – doar o minciună,

Și-n piept un ceas cu limbile de scrum

Ce-a sunat grăbind un veșnic, ultim drum.

Coboară-acum, Tăcere, în mantia cea grea,

Sărută-mi fruntea, pieptul și inima cea rea,

Pe ochi de plumb și buze de cenușă pune sare,

Pe TOT ce-am fost cândva…

Și aruncă-mă în mare!