Familia Lupașc, meșterii tradiționali din Țara Vrancei

Tradițiile au început să se piardă și sunt puțini cei care încă le mai păstrează. Un bun exemplu este familia Lupașc din satul Nereju din Județul Vrancea care păstrează şi astăzi, îndeletniciri vechi, Aceasta încearcă să le transmită mai departe urmaşilor, tainele cioplitului în lemn.

Venind dinspre Focşani şi urcând către inima muntelui, laşi în urmă sat după sat până când, deodată, păşeşti pe acest teritoriu înconjurat de păduri şi de zgomotul Zăbalei învolburate. Acesta este teritoriul Nerejului, sat înconjurat de păduri, în mijlocul cărora pulsează ritmurile de viaţă şi de cultură străveche ale nerejenilor.

Familia Lupaşc este una dintre acele familii care păstrează şi astăzi îndeletniciri vechi pe care încearcă să le transmită mai departe urmaşilor. Tudoriţa Lupaşc, de la vârsta de 6 ani a învățat tainele cioplitului cu dalta în lemn, de la tatăl ei, Pavel Caba, confecţioner de instrumente şi sculptor în lemn.

Tudorița lucrează tipare pentru caş, troiţe în miniatură, păpuşare pentru presat brânza, dar şi linguri de lemn cu motive tradiţionale sau cofiţe pentru vin.

Din anul 2003 este artist plastic, la clasa externă de Artă Populară din Nereju, specialitatea Dogărit şi Sculptură populară din cadrul Serviciului Şcolii Populare de Artă din Focşani.

Pavel Lupașc confecţionează instrumente de suflat și obiecte de cult. Acesta a învăţat tainele meşteşugului tradiţional, de la socrul său, Pavel Caba, cunoscut pentru realizarea de instrumente populare şi sculpturi în lemn.

Din anul 2007, Pavel Lupașc este artist plastic, la secţia externă de Artă Populară, specialitatea Instrumente populare şi sculptură populară religioasă din cadrul Serviciului Şcolii Populare de Artă din Focşani.

Familia Lupaşc ilustrează perfect meşteşugul ca ocupaţie de bază şi încercarea de a se racorda la provocările şi cerinţele societăţii informatizate şi globalizate, în care obiectul etnografic este angrenat pe deplin în mecanismele pieţei.

Este de aşteptat ca într-un viitor nu foarte îndepărtat, o parte dintre elevii care urmează Şcoala Populară de Artă, să contribuie la creşterea numărului de meşteri din Nereju, având şi aceste modele deja consacrate şi să impună comuna ca un punct de interes turistic cu specific etnografic.