CELE TREI MINUNI ANUALE ALE ORTODOXIEI

In Biserica Ortodoxă anual au loc trei minuni care stau marturie că
 Ortodoxia este credinţa cea adevărată: Lumina Sfântă de la Ierusalim, întoarcerea Iordanului si Norul de pe Muntele Tabor.
LUMINA SFÂNTA DE LA IERUSALIM
Biruinţa Mântuitorului Hristos asupra iadului şi morţii şi redeschiderea porţilor raiului a fost pecetluită cu o minune înfricoşătoare care are loc an de an, la Sfântul Mormânt al Domnului:venirea Sfintei Lumini, lumină neaprinsă de mână omenească, ci trimisă oamenilor de Însuşi Dumnezeu. Lumina vine în acelaşi loc, la aceeaşi dată şi în acelaşi mod: vine la Sfântul Mormânt al Domnului din Biserica Învierii, în ajunul praznicului Învierii Domnului, între orele 12,30-14,30 şi în acelaşi fel în fiecare an.
Ceremonia începe încă din Vinerea Patimilor, când, la sfârşitul slujbei Prohodului Domnului, după ce se citeşte Evanghelia, se sting candelele din Sfântul Mormânt. Apoi, pelespedea mormântului este aşezat un strat gros de vată pentru venirea Sfintei Lumini.
Poliţia israeliană face un control extrem de strict, verifică toate obiectele din interiorul mormântului, pentru a nu exista nici o sursă care ar putea produce sau întreţine focul, verifică lespedea Sfântului Mormânt şi pe arhiereul care presară vata pe mormânt. În final, uşa Sfântului Mormânt este închisă şi pecetluită cu două benzi de pânză albă în formă de X, peste care seaşează o bucată mare de ceară şi pecetea poliţiei israeliene, precum a fost pecetluit odinioară mormântul de căpeteniile iudeilor împreună cu soldaţii romani.
Totul se petrece în prezenţa credincioşilor, poliţiei, reprezentanţilor ortodocşi, copţi şiarmeni (catolicii prăznuiesc Învierea Domnului cel mai adesea la o dată diferită), a musulmanilorşi credincioşilor altor religii. La urmă, sunt stinse toate cele 2.770 de candele şi toate lumânările din biserică.
In final se desigilează uşa mormântului prin ruperea peceţilor şi se sting toate luminile, astfel că mai pătrunde doar lumina de afară, prin cele câteva ferestre aflate în partea de sus.Patriarhul ortodox, singur, pătrunde în Sfântul Mormânt. El este percheziţionat cu multăatenţie de autorităţi, în prezenţa reprezentanţilor celorlalte culte, pentru a nu avea asupra sa vreo sursă de foc.
El îngenunchează înaintea Mormântului dătător de viaţă şi rosteşte o rugăciune specială, cerânduI lui Dumnezeu să trimită Sfânta Lumină.
 Se simte ca o adiere de vânt lin, vata aşezată pe lespede se umezeşte cu o rouă de lumină albăstruie, fosforescentă, care nu arde. Patriarhul adună vata, o aşează în două vase de aur, cu găuri, special pregătite, de unde lumina ţâşneşte ca razele soarelui. Patriarhul iese în uşa mormântului şi strigă de trei ori: ,,Hristos a înviat ! Veniţi de luaţi lumină!”
În timp ce patriarhul se află în Sfântul Mormânt, credincioşii văd venind Sfânta Luminăde sus, dinspre cupola rotondei: ea pătrunde în mormânt şi aprinde vata, dar aprinde şi cele 40 decandele de aur de deasupra uşii mormântului, apoi cand candelele de la Piatra Ungerii, alte candele din  biserică, şi lumânările unora dintre cei prezenţi.

In anul 1580 armenii au interzis patriarhului ortodox să intre in Sfântul mormânt pt a fi ei cei care primesc Sfânta lumină. Credincioşii ortodocşi impreună cu patriarhul stăteau afară si se rugau cu lacrimi. In acel an Sfânta lumină nu a mai venit in Biserica Sf Mormânt, ci a despicat stâlpul de piatra langâ care se rugau credincioşii ortodocşi. Mărturie pentru această minune stă stâlpul despicat de Lumina sfântă. Sfânta Lumină, care vreme de câteva minute, nu arde. O lumină minunată, care vine să nelumineze sufletele pentru încă un an de zile.

INTOARCEREA IORDANULUI
Râul Iordan, principala apă curgătoare a Palestinei, izvorăste din Muntii Libanului, apoi traversează Marea Galileii si după  un lung si sinuos traseu se varsă in Marea Moartă. Datorită evenimentelor legate de istoria mântuirii ce au avut loc în preajma lui, Iordanul este considerat de către creştini un râu sfânt. Potrivit Evangheliei, Domnul a fost botezat de către Sfântul Ioan Botezătorul în Betaniadincolo de Iordan, in locul din apropierea dealului de unde Sfântul Prooroc Ilie a fost luat la cer în căruţă de foc.
Această minune înfricoşată, a întoarcerii râului înaintea Făcătorului, continuă să aibă locla data la care Biserica Ortodoxă prăznuieşte Botezul DomnuluiÎn fiecare an, la 6/19 ianuarie la praznicul Bobotezei, patriarhul merge la Iordan, la locul Botezului Domnului, şi săvârşeşte slujba de sfinţire a apelor. Credincioşii care participă la slujba de sfintire dau mărturie că, pentru câteva clipe, apele Iordanului se intorc înapoi, curgând dinspre Marea Moartă spre Marea Galileii. Cei care au baut din apele Iordanului in această zi, au observat că acestea sunt sărate, iar nu dulci, după cum sunt de obicei; acest lucru este explicat prin faptul că, întorcându-se înapoi, râul aduce cu sine ape rate din Marea Moartă.
MINUNEA NORULUI DE PE TABOR
Muntele Tabor, locul Schimbării la Faţă a Mântuitorului Hristos, se află în Galileea de Jos. Potrivit Tradiţiei Bisericii, Muntele Tabor este locul unde Mântuitorul S-a schimbat la Faţă înaintea ucenicilor Săi, când ,,a strălucit faţa Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17, 2).
Astăzi, pe Muntele Taborului sunt două biserici: biserica ortodoxă
Sfântul Prooroc Ilie, spre nord-est, şi bazilica franciscană cu hramul Schimbarea la Faţă a Domnului, spre sud-est. Lumina de pe Tabor este o pregustare a veacului viitor al Învierii, în care ,,drepţii vor străluci ca soarele întru împărăţia Tatălui lor” (Matei 13, 43) şi vor fi îmbrăcaţi în veşminte albestrălucitoare, ca cele de pe Tabor, veşmintele curăţiei şi sfinţeniei. În noaptea de 18 spre 19 august, pe Muntele Sfânt al Taborului, în momentul în care începe Sfânta Liturghie, coboară asupra Mănăstirii ortodox
e “Sfântul Prooroc Ilie” un nor luminos care nu are caracteristicile unui nor obişnuit. În momentul în care începe Privegherea, din vârful muntelui se vede pe cerul întunecat dinspre Nazaret, la o distanţă mare, o formaţiune noroasă portocalie ce vine aproape perpendicular spre biserică, unde rămâne până la miezul nopţii, sub forma unor limbi portocalii întunecate. La momentul Heruvicului, norul luminos ajunge deasupra Taborului, capătă diferite forme, din el desprinzându-se fâşii, mingi rotunde, lunguieţe etc., ce ajung chiar deasupra turlei bisericii. În aer se răspândeşte un extraordinar miros de tâmâie, care nu este însă tămâie de răşinoase, ci “o combinaţie de conifere orientale, cu tămâie naturală, din răşina pomului”. Aceste trei minuni anuale stau mărturie pentru dreapta credinţă ortodoxă si ne întăresc pe noicreştinii ortodocşi în nădejdea pe care o avem în viaţa veşnică.
Bliografie:1. Ioachim Parvulescu, Cele trei mari mistere vizibile si incontestabile din Biserica Ortodoxa,Lainici, 2009;2. Auxentios al Foticeii, Lumina Sfanta de Paste de la Ierusalim, editura Deisis, 2012;3. Damaschin Grigoriatul, Minunile- marturie a dreptei credinte, Editura Areopag, 2012;4. http://www.catacombeleortodoxiei.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *