Povestea “domnişorului Zian”, omul Arsenie Boca. Când a început sa facă minuni şi cum şi-a trăit tinereţea
Părintele Arsenie Boca, considerat cel mai mare duhovnic român al secolului XX, nu a fost niciodată un om ca toţi ceilalţi. Avea ceva special, iar de asta şi-au dat seama rudele şi apropiaţii încă din adolescenţa lui.
Povestea omului “Zian”, numele de botez al marelui preot, a fost spusă chiar de nepoata lui. Zoe Dăian a dat mai multe interviuri în care a povestit viaţa “domnişorului Zian” înainte de a deveni duhovnic, dar şi după ce a început marea prigoană a securităţii.
În jurul vârstei de 14 ani, “domnişorul Zian” s-a mutat din casa mamei lui. Dintr-un motiv necunoscut, părinţii lui au divorţat, iar mama, o ţărancă simplă şi frumoasă ca o actriţă, cum spuneau sătenii, a fost nevoită să se recăsătorească, lucru cu care copilul Zian nu a fost de acord. S-a mutat din Brad (Hunedoara), în Buteni, judeţul Arad.
Şi-a rugat un văr mai mare cu opt ani să-l ia în casa lui. Peste câţiva ani în acea casă s-a născut Zoe, cea care a fost nepoata preferată a lui Arsenie Boca şi care astăzi povesteşte cum au început minunile făurite de duhovnicul despre care se spune că a avut har izvorât din Duhul Sfânt.
Zoe Dăian, ajunsă la vârsta de aproape 80 de ani, de carieră psiholog, îşi aminteşte cum domnişorul Zian îşi petrecea zilele în grădina casei citind, rugându-se şi pictând.
“Când nu citea, picta în grădina ori se ruga. Picta mai ales scene biblice. Nu ştiu să fi pictat portrete, de pildă. Şi îi plăcea să picta numai pe pânză. Şi citea mult, enorm de mult. Avea o valiză de cărţi! Îi cumpăra taică-meu. Se duceau la Arad sau veneau aici, la Timişoara, şi îi cumpăra taică-meu. Şi seara făceau un program aşa frumos! Tatăl meu cânta la pian şi la vioară. Şi, după ce am crescut, am intrat şi eu printre ei. Cântam eu la pian, şi lui i-a cumpărat tatăl meu un flaut, că el a vrut să cânte la flaut. Şi făceam seri de muzică. Aşa, frumoase…”, a povestit Zoe Dăian pentru site-ul arsenieboca.ro
Destinul de “nepământean” al tânărului care avea să devină marele părinte Arsenie Boca
De muzică se leagă şi primele revelaţii ale familiei faţă de cine este cu adevărat tânărul Zian. Într-o zi a început să cânte la pian dumnezeieşte, fără să fi luat înainte nicio lecţie de pian.
Eu aveam un regim foarte sever când învățam să cânt la pian, iar tata, care știa să cânte la pian și la vioară, îmi aducea partituri dificile. Odată, îi spune lui Zian să cânte și el ceva la pian. ”Eu? Păi eu nu am pus mâna pe pian în viața mea, doar o ascult pe Zoe”, i-a răspuns Zian, dar tata a insistat, eu i-am adus partitura (”Într-o piață persană”, de Albert Ketelbey), o lucrare dificilă, el a urmărit cu degetul câteva portative și a început să cânte. Mama a venit în ușa sufrageriei să vadă cine cântă atât de bine, întrucât știa că eu încă nu o interpretam perfect, și-a făcut cruce când l-a zărit pe Zian și am fost toți consternați de ceea ce am văzut la el. Apoi, tata i-a dat vioara și a cântat și la vioară, la fel.Ne-am dat seama că este ceva nepământean în el, a spus Zoe Dăian pentru AGERPRES
În casa familiei lui de suflet, a rămas unul dintre tablourile pictate, numit”Iisus în Grădina Ghetsimani”, în jurul căruia s-au născut multe amintiri după trecerea în nefiinţă a preotului. Nepoata lui povesteşte şi cum mama lui Zian şi-ar fi dorit ca fiul ei să devină medic, dar acel drum nu era pentru el. Tânărul Zian era altfel. Niciodată nu bea şi nu mergea la petrecerile din sat.
Părinţii mei au cununat mulţi tineri în comună. Şi maică-mea îi spunea: Zian, sâmbătă sau duminică cununăm o familie de tineri. Vii şi tu! Te distrezi, dansezi, cunoşti fete… Era deja în ultimele clase de liceu sau poate chiar student. Şi o lăsa pe maică-mea să zică. Şi ea spunea: Ţi-am pregătit costumul să vii şi tu! El o lăsa să vorbească, iar pe urmă îi spunea: Mărioară, eu nu-s pentru asta! Eu nu-s pentru viaţa asta. Eu rămân să am grijă de Zoe!, a a mai dezvăluit nepoata acestuia pentru site-ul care spune biografia părintelui.
